După cum spuneam în articolul trecut, contează nu atât să ai cel mai bun discurs, ci mai ales contează faptele. Există o vorbă celebră: vorba sună, fapta tună! O adevărată mărturisire de credință se vede în primul rând prin fapte. Nu există un test de credință mai bun decât să analizezi faptele celor care și-au asumat acea credință.

Din păcate, ca practicantă ortodoxă eu nu sunt în stare să mărturisesc prin fapte. Nu sunt un bun exemplu de trăire ortodoxă. Dar mă încurajez cu exemplul oamenilor care au reușit să trăiască ortodoxia la cel mai înalt nivel.

După cum se știe, în perioada comunistă au fost mulți închiși pe nedrept. Oamenii aceia au suferit cumplit. Totuși ei au fost dovada că ortodoxia poate trece orice test de credință! Oricât ar fi de exigent!

Când scriu acest articol îl am în minte pe pr. Gherasim Iscu, stareț la Mănăstirea Tismana, care a făcut închisoare la Canal, apoi, pentru că s-a îmbolnăvit, a fost mutat la Tg. Ocna.

Pentru mine părintele este un exemplu de adevărată trăire ortodoxă. Cu toate că suferise așa de mult, avea faţa liniştită. Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, despre iubirea lui pentru Hristos, despre credinţa lui. Vorbea plin de bucurie.

Torționarul

Vasilescu era unul din torționarii de la Canal care l-au bătut crunt pe pr. Gherasim. Din ura comuniștilor, Vasilescu a ajuns în închisoare. Mai mult, l-au pus în aceeași celulă cu starețul pe care l-a chinuit. De Crăciunul anului 1951, ambii erau pe moarte.

În acea noapte Vasilescu s-a trezit plângând și spunând că are nevoie de rugăciune. Făcuse o crimă îngrozitoare și îl mustra conștiința. Din această cauză nu putea să moară.

Ortodoxie = iubire

Un pastor protestant, martor al evenimentului, povestește:

Atunci am văzut o minune. Am văzut pe preotul în pragul morţii chemând pe alţi doi deţinuţi. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a aşezat pe marginea patului ucigaşului său şi-l mângâia pe cap.

Nu voi uita niciodată această mişcare! Un om schinghiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea. Putea găsi o mângâiere pentru acela. Apoi preotul zise către acel om:
– Eşti tânăr, nu ştiai ce făceai. Te iubesc din toată inima mea.

Dar nu a rostit aşa simplu aceste cuvinte. Poţi zice „iubesc” şi să fie un simplu cuvânt de 6 litere. Acesta însă zicea cu adevărat: „Te iubesc din toată inima mea”. Apoi a continuat:

– Dacă eu, care sunt păcătos, pot să te iubesc aşa de mult, închipuieşte-ţi pe Hristos, Care este Iubirea întrupată, cât de mult te iubeşte! Şi toţi creştinii pe care i-ai chinuit, să ştii, te iartă, te iubesc şi Hristos te iubeşte. Îţi doreşte mântuirea ta cu mult mai mult decât ţi-o doreşti tu însuţi. Te îndoieşti dacă este cu putinţă să ţi se ierte păcatele… El doreşte să-ţi ierte păcatele mai mult decât tu însuţi doreşti să fii iertat. Doreşte să fii cu El în Rai, mai mult decât vrei tu să fii în Rai cu El. El este numai iubire. Dar trebuie să te întorci spre El ca să te pocăieşti.

Richard Wurmbrand

Convertirea

Pentru că pr. Gherasim le-a spus din toată inima, aceste cuvinte au rezonat în inima torționarului. Acesta a acceptat să se spovedească.

În această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să fie secrete, am auzit mărturisirea ucigaşului înaintea propriei sale victime. Poate că viaţa este mai impresionantă în romane. Însă niciun romancier nu a scris vreodată aşa ceva. Victima, în pragul morţii, primea spovedania ucigaşului său şi cel chinuit a dat dezlegare ucigaşului său. S-au rugat împreună, s-au îmbrăţişat unul cu altul. Preotul s-a întors apoi la patul său şi amândoi au murit în aceeaşi noapte. Era noaptea Crăciunului. Dar nu o noapte de Crăciun în care ne-am adus pur şi simplu că înainte cu două mii de ani Hristos Se născuse în Vitleem. Era noaptea în care Hristos Se născuse, în inima unui torţionar comunist.

Richard Wurmbrand

Ce am învățat de la pr. Gherasim

Am învățat de la părintele Gherasim că ortodoxia îmi este de folos în orice împrejurare. Având trăire ortodoxă autentică, părintele a reușit să fie bucuros și plin de pace în cele mai grele condiții. A reușit să simtă iubirea lui Hristos și să o dăruiască altora.

Părintele Gherasim a dăruit iubire chiar și torționarului său. A reușit să îl iubească din toată inima pe cel care aproape că i-a fost asasin. Ce dovadă mai mare decât aceasta aș putea cere că ortodoxia trăită cum trebuie chiar îmi e de folos? Ce test de credință pot să aplic ortodoxiei mai impresionant decât acesta?

Pentru credințele lor au murit destui în istorie. Însă doar în ortodoxie am auzit povestea adevărată a victimei care și-a convertit cu dragoste torționarul, așa cum a făcut pr. Gherasim.

Bibliografie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *