Ce motiv ar fi avut Sfinții Părinți să se împotrivească atât de tare doctrinei Filioque? Să fi fost doar o neînțelegere cauzată de patimi omenești între noi și catolici așa cum se presupune? Să fi fost doar o rigiditate excesivă a ortodocșilor?

Încăpățânații de ortodocși – printre care cea dintâi sunt eu – nu vor să cedeze în ruptul capului și să accepte varianta despre care catolicii spun că e cea corectă, anume că Duhul Sfânt purcede și de la Tatăl și de la Fiul. Eu și cu restul de ortodocși încăpățânați afirmăm că, de fapt, Duhul Sfânt doar de la Tatăl purcede (izvorăște, își are originea), nu și de la Fiul, variantă confirmată, teoretic, chiar de Evanghelia după Ioan:

Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.

Biblia Ortodoxă online, Sfânta Evanghelie după Ioan, cap. 15, v. 26

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este clar în exprimare când redă cuvintele Mântuitorului, Duhul Sfânt de la Tatăl purcede. Ortodocșii explică acest pasaj spunând că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl prin Fiul. Catolicii consideră că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul, aceasta fiind exprimarea dogmei Filioque. Diferă o prepoziție. Pare o diferență minoră, neînsemnată.

Nu am studiat argumentele catolice pe acest subiect. Dar pot să vin cu argumente de ce, din punct de vedere ortodox, dogma despre Duhul Sfânt trebuie neapărat să fie „Care de la Tatăl purcede” (prin Fiul, nu de la Fiul).

Ortodoxia, știință medicală

Sfântul Grigorie Palama spune că mintea noastră (sau sufletul) este făcută după chipul Sfintei Treimi. Folosind termeni din zilele noastre, pot spune că mintea conștientă este făcută după chipul Tatălui. Mintea nonconștientă (denumită adesea și subconștient) este făcută după chipul Fiului. Mintea emoțională este făcută după chipul Duhului Sfânt. Deoarece sufletul este făcut după chipul Sfintei Treimi, îmi pot da seama de anumite lucruri despre El contemplând creația lui Dumnezeu. În acest caz, contemplând mintea omenească. Este și o modalitate să îmi dau seama cum e mai bine să funcționez eu.

Conștientul

Analiza lucrurilor prin prisma beneficiilor și a libertății de a alege presupune mult efort. De multe ori eu las pe alții să facă această analiză pentru mine, crezându-i. Uneori e de înțeles că fac așa, mă orientez după experți. Dar mă surprind că prefer să îmi ocup mintea conștientă cu analize nesemnificative: uitat tot timpul la filme, small talk etc. Sunt bune și aceste activități, dar cu măsură. Îmi dau seama că e nevoie ca mintea conștientă să învețe să discearnă. Acesta e motivul pentru care mintea conștientă nu poate face prea multă analiză într-o zi. Rolul ei e să analizeze detaliat pentru a lua măsurile cele mai bune pentru mine. De data aceasta ignor situația sau întreprind vreo acțiune? Poate că trebuie să fug, sau să mă bucur sau să am o anume reacție în raport cu situația pe care nu am mai întâlnit-o.

Nonconștientul

Dacă situația e nouă și trebuie să am vreo reacție, mintea mea conștientă apelează la nonconștient. Dacă situația e veche, nonconștientul declanșează deja programul de răspuns dacă nu primește alte indicații de la conștient. Un program ar putea fi numit „când mă bucur, sar”, un altul ar putea fi „când mi-e frică fug”. Eu nu am cunoștință de toate grupele de mușchi care trebuie să funcționeze când fug sau când sar în sus de bucurie. Nonconștientul se ocupă de ele, punând în practică ceea ce conștientul dictează sau a dictat la un moment dat.

Toate procesele biologice (absolut toate procesele celulare) sunt dirijate nu de conștient, ci de nonconștient. Eu nu sunt conștientă de schimburile celulare care au loc la mine în corp și care pot fi câteva zeci de miliarde pe secundă (pentru că fiecare celulă are schimburi cu mediul în fiecare clipă). Dar pot decide la un moment dat că „dacă mă bucur în acest context nu mai sar, ca să nu par caraghioasă”. În loc să sar de fiecare dată când mă bucur, de data aceasta conștientul va spune nonconștientului să aplice un alt program.

Emoțiile

Emoțiile țâșnesc pe baza unor interpretări pe care mintea conștientă le face în prezent sau pe care le-a făcut cândva și au fost stocate în mintea nonconștientă sub formă de programe de executat. Emoțiile sunt exprimate cu ajutorul minții nonconștiente. Eu nu mă gândesc când mă bucur ce grupe de mușchi care se ocupă de buze trebuie să folosesc pentru a zâmbi. De asta se ocupă mintea nonconștientă. Eu doar știu că sunt bucuroasă și că zâmbesc.

În mod cert, dovedit științific, gândurile minții conștiente dau naștere la programe în mintea nonconștientă dacă primesc aprobare de la conștient. Emoția izvorăște din gândurile minții conștiente, fiind exprimată prin programele minții nonconștiente. Iată relațiile dintre Persoanele Sfintei Treimi aplicate la mintea omenească.

Pentru a înțelege mai bine relația dintre minte și teologia ortodoxă, te rog să citești măcar articolul Mintea în trei ipostasuri după chipul Sfintei Treimi. Vor mai urma și altele din această serie.

Știu de la Sfinții Părinți că ortodoxia este știință medicală. Fiind știință medicală, ortodoxia nu va putea adopta o dogmă pentru că au hotărât niște oameni. Dacă ar face așa, eu ca și ortodoxă practicantă nu m-aș mai putea vindeca. Mai mult, s-ar putea să mă îmbolnăvesc mai tare. Am nevoie de aceste informații, pentru că dacă nu funcționez în parametri optimi risc să mă stric. Dacă folosesc un spărgător de nuci pe post de baros pentru spart betoane risc să stric spărgătorul de nuci.

Ce s-ar întâmpla dacă mintea mea ar funcționa după Filioque?

Dacă mintea mea ar funcționa după Filioque, ar însemna că emoția ar izvorî atât din gândurile minții conștiente, cât și din gândurile minții nonconștiente. Soluții ar putea fi două: 1) mintea mea să funcționeze doar pe bază de nonconștient 2)atât mintea conștientă, cât și cea nonconștientă să facă analize de programe. Să vedem dacă sunt și viabile.

Soluția 1: doar nonconștientul

Dacă această analiză a ce e bun și ce nu e bun pentru mine ar fi făcută doar de nonconștient, eu aș funcționa mult mai greu. Toate procesele vitale de care este responsabil nonconștientul ar trebui să aștepte în rând cu procesele mele cognitive. Întâi ar trebui să analizez ce e vital pentru mine și apoi să acționez. La fiecare respirație, ar trebui întâi să mă gândesc dacă e bine să respir și abia apoi să respir. La fiecare bătaie a inimii, ar trebui să mă gândesc dacă e bine ca inima să bată și apoi să o las să bată.

În mod sigur aș muri, pentru că analiza tuturor informațiilor venite din mediu presupune mult efort. De aceea mintea conștientă procesează cu mult mai puțin decât mintea nonconștientă. Practic nu ar fi deloc productiv pentru mine să funcționez doar pe bază de nonconștient, pentru că de multe ori am nevoie de reacții automate. Nu prea e timp să stau pe gânduri când tigrul e în spatele meu. Atunci trebuie să fug. Altfel, dacă pierd timp pe analize complexe, aproape sigur că tigrul mă va mânca până când iau eu o decizie.

Soluția 2: conștient și nonconștient

Această soluție ar presupune că atât conștientul, cât și nonconștientul ar face analiză de interpretare pentru a decide ce emoție se activează.

Personal consider că e neproductiv. Fie analiza se dublează (se face de două ori atât în conștient, cât și în nonconștient), fie se împart cumva sarcinile de analiză între conștient și nonconștient la un moment dat. Asta ar însemna, oricum, că nonconștientul trebuie să decidă ce e bine și ce e rău. După cum am văzut la soluția 1, asta ar însemna că programe vitale sunt afectate.

Oricum ar fi, există riscul unui conflict major între analiza minții conștiente și analiza minții nonconștiente la un moment dat. Care dintre minți ar avea dreptate? Ar însemna blocaj total pentru noi sau o luptă nedreaptă care ne-ar putea chiar distruge. Există oricum conflicte între gânduri noi ale minții conștiente și programe vechi stocate în mintea nonconștientă care anterior fuseseră aprobate de către conștient. Ce s-ar întâmpla dacă mintea nonconștientă nu vrea să schimbe un program considerat disfuncțional de către mintea conștientă? Nu s-ar mai putea schimba acea schemă de comportament stocată în mintea non-conștientă.

Singura soluție viabilă pentru mine este ca mintea să funcționeze ca acum. Adică după modelul performant al relațiilor dintre Persoanele (Ipostasurile, Ipostazele) Sfintei Treimi. Dacă mintea mea ar funcționa după modelul Filioque eu nu aș mai putea trăi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *