Creștinul ortodox a auzit la biserică faptul că trebuie să dobândească mântuirea. Acesta este scopul vieții lui. Ce înseamnă mântuire în concepția ortodoxă?

Definiția mântuirii care mi-a ajuns pe la urechi sună așa: dacă ai făcut rele te duci în iad, pentru că te pedepsește Dumnezeu, dacă ai făcut bune te duci în rai, pentru că te iubește Dumnezeu. Această definiție nu aparține de învățătura creștin ortodoxă.

În concepția ortodoxă, mântuirea:

  • înseamnă un proces de vindecare
  • înseamnă o reînnoire, o refacere prin har a omului și a lumii
  • înseamnă o conlucrare între harul dumnezeiesc și libertatea omului
  • înseamnă să te împărtășești cu toată firea omenească de puterea, bucuria și slava lui Dumnezeu
  • înseamnă sălășluirea lui Hristos în noi
  • este chiar Mântuitorul Iisus Hristos

De ce este mântuirea un proces de vindecare?

Când Adam și Eva au ales să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, diavolul i-a ademenit cu gândul că astfel vor fi ca Dumnezeu. Practic în acel moment Adam și Eva au decis că nu mai au nevoie de Dumnezeu în viața lor. Pentru că ei erau liberi să aleagă Dumnezeu le-a respectat decizia și S-a „retras”. Această retragere a lui Dumnezeu din viața lor a dus la îmbolnăvire și la moarte.

De ce ne-am îmbolnăvit și am ajuns muritori?

Învățătura ortodoxă spune că nu are viață decât cine poate trăi prin sine însuși. În momentul în care viața mea e dependentă de anumite condiții, eu nu pot trăi prin mine însămi. Ca om, am avut nevoie de o mamă și de un tată datorită cărora să apar pe lume. Am avut nevoie de pântecele mamei care să mă ocrotească. De când am apărut pe lume am nevoie măcar de hrană și apă pentru a putea trăi. Am nevoie să fiu sănătoasă, să nu mă calce mașina, să nu mă lovească cineva grav pentru a putea trăi. Viața mea depinde de multe condiții.

Singurul Care poate trăi prin Sine Însuși este Dumnezeu. El nu a trebuit să fie născut de cineva, nu Îi trebuie nimic să trăiască. El există pur și simplu. De aceea El este Viața. Pentru că trăiește prin Sine însuși, El este condiția obligatorie ca noi să existăm. Tot ce nu este în relație cu Viața se dezintegrează, căci nimic nu poate exista în absența Vieții.

Când Adam și Eva au ales să se despartă de Dumnezeu și să tindă spre ei înșiși (punându-se pe post de dumnezei) a început un proces de dezintegrare, moartea, care tinde spre absența Vieții. Moartea a dus la o tendință de dezintegrare. Oamenii nu au mai tins spre Viață, așa cum erau creați, s-au opus ei, deși Viața e pretutindeni, și astfel a apărut boala – atât sufletească, cât și trupească.

De ce este mântuirea o refacere prin har a omului? De ce e o conlucrare între harul dumnezeiesc și libertatea omului? De ce ea înseamnă să te împărtășești cu toată firea omenească de puterea, bucuria și slava lui Dumnezeu? De ce înseamnă sălășluirea lui Hristos în noi? De ce este chiar Mântuitorul Iisus Hristos?

Pentru ca omul să se poată vindeca atât sufletește, cât și trupește, el trebuia să tindă din nou spre Dumnezeu, Care este Viața, Care nu se dezintegrează niciodată. Dar omul era atât de îmbolnăvit, încât a fost nevoie ca el să fie creat din nou (trup și suflet). Această nouă creație a avut loc prin venirea pe lume a lui Iisus Hristos – noul Adam – al Cărui rol era să fie primul Om vindecat și unit cu Dumnezeu. Prin viața Sa, prin faptele sale, El a realizat vindecarea firii umane. Această vindecare se numește în credința ortodoxă mântuire obiectivă sau generală.

Pentru că Hristos este și Dumnezeu, El este și Viața. Fiind Viața, unirea mea cu El duce la viață și dispare tendința mea de dezintegrare. Doar că această unire se face numai cu acordul meu. Relația cu El înseamnă Viața, dar am libertatea să refuz relația cu El și să rămân în starea prin care tind spre dezintegrare.

Pentru că în relația cu Hristos sunt și eu și El, El mi-a spus DA pentru totdeauna, dar eu am libertatea să spun NU. Dacă eu aleg până la sfârșitul vieții mele să fiu cu El și să Îl urmez în tot ce fac și gândesc ține de mântuirea (vindecarea) mea subiectivă sau individuală.

De ce am nevoie de Biserică pentru mântuire?

E nevoie de mijloace terapeutice puse la dispoziție de Biserică nu pentru că Hristos mai are ceva de făcut, ci pentru că eu am de învățat să păstrez relația cu El. Cea care fuge și vrea să rupă relația sunt eu. Nu e așa de simplu, nu ține doar de o simplă declarație și asumare după cum pretind prietenii protestanți. E un proces prin care ajung să fiu fericită cu Dumnezeu. Dacă ar fi așa de simplu, prietenii protestanți nu s-ar plânge că au pierdut râvna și harul dintâi. Vor urma și alte articole pe această temă extrem de complexă.

Mântuirea este deci un proces prin care eu îmi asum că vreau să ajung să Îl iubesc profund, sincer, dezinteresat pe Dumnezeu. Este un proces prin care reînvăț că sunt fiică a lui Dumnezeu, înfiată de El, nu prin nașterea din El. Mântuirea este un proces prin care mă vindec, învăț să sper și să fiu fericită, prin care regăsesc drumul spre casa Tatălui meu.

Bibliografie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *