Ce idee smintitoare! Ce idee imposibil de înțeles! Ce exprimare îndrăzneață! Hristos ne spune despre Sine că este Calea, Adevărul și Viața!

Dintotdeauna m-am gândit că adevărul trebuie să fie o serie de idei și de concepte care constituie un model. Trebuie să ai o bază cu care să compari pentru a stabili ce e adevărat și ce e fals, acest model ce servește ca bază pentru comparație fiind adevărul. Calea am văzut-o ca pe o serie de comportamente, de acțiuni pe care eu ar trebui să le întreprind pentru a atinge un obiectiv. Efectele cumulate ale acțiunilor ar duce la atingerea obiectivului pe care mi l-am propus. Viața? Nu am știut să îi dau o definiție decât în antiteză cu moartea, dar nici pe ea nu am putut să o definesc: atunci când omul e în sicriu, nemișcat, urât, în descompunere… Iar viața când omul e mișcător, zâmbitor, sprinten, curgându-i sângele prin obraji.

Și iată că citesc în Scriptură că Hristos spune: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!” Păi cum așa? Cunoșteam de multă vreme afirmația, dar am ignorat-o cu brio. Adevărul trebuia să fie o sumă de idei și de concepte în capul meu. Hristos (Fiul lui Dumnezeu) a existat palpabil, concret, Persoană, în nici un caz nu ca o abstracțiune. Adevărul și Hristos nu se legau, în consecință adevărul a rămas abstract pentru mine.

La niște cursuri de dezvoltare personală, profesorul care este creștin practicant, a spus la un moment dat că Adevărul este o persoană. Hmmm! Mi-a dat peste cap toate ideile despre adevărul cel abstract. Adevărul nu era abstract? Dar cum era? Era corect să mă întreb „Ce este Adevărul?”! Nu. Întrebarea corectă era „Cine este Adevărul?” Răspunsul îl știam: Hristos! Explicația însă n-o știam. Nu am înțeles-o de la cursuri, ci de la Părinții plini de Duh Sfânt pe care i-am citit ulterior.

Dumnezeu trebuie să fie neapărat infinit și atotputernic

De la Sf. Irineu de Lyon am aflat că Dumnezeu, ca să fie considerat Dumnezeu, deci Creator și nu creatură, trebuie să fie infinit. Dacă este finit, înseamnă că mai este loc și de altceva pe lângă El, deci deja nu vorbim despre un Dumnezeu, ci posibil de mai mulți, dar finiți. Dacă sunt finiți, înseamnă că pot fi încadrați și cuprinși în ceva, deci nu mai sunt atotputernici.

Dumnezeul ortodox, ca să își merite denumirea, trebuie să fie infinit și atotputernic, altfel e creatură. Dumnezeul ortodox este capabil să existe pur și simplu. Nu are nevoie de nimic care să Îl preceadă pentru a exista. Există din veșnicie și va exista dincolo de timp, tot pentru veșnicie. El este în afara timpului. Nimeni și nimic nu Îl degradează. Nimeni și nimic nu Îl face să se schimbe.

El este cauza primă a tuturor lucrurilor. Fiind infinit, El există pretutindeni, cuprinde totul. Noi suntem înconjurați de El și cuprinși în El, fără să ne confundăm cu Ființa Lui. Este ca și cum noi am fi în interiorul unui balon umflat, dar acest balon din aer nu are margini, nu are membrane delimitatoare. Noi nu suntem balonul din aer, dar suntem cuprinși în el. Sigur, nu vreau să spun că Dumnezeu este aer.

Adevărul este Cuvântul lui Dumnezeu!

Neavând nevoie de nimic pentru a exista, existând pur și simplu, Dumnezeu este Viața. Hristos este Dumnezeu, deci Hristos este și El Viața. Neexistând altceva decât Sine, Dumnezeu a creat lumea din nimic prin voia Lui liberă. Ca noi să existăm veșnic e important să ne unim cu Viața, adică cu Hristos. Dacă nu ne unim cu Viața tindem spre „materialul” din care am fost creați: adică spre nimic, inexistență, pentru că singurul Care există este Dumnezeu.

Sfântul Irineu de Lyon spune că neapărat Dumnezeu trebuie să fi creat lumea după propria Sa funcționare (după chipul Său), căci dacă nu ar fi creat-o așa, înseamnă că Se consideră un meșteșugar prost și că mai există un alt meșteșug în afară de al Său, ceea ce este imposibil, căci doar El există pur și simplu. Așa se explică faptul că ne-a făcut pe noi oamenii după chipul Său. Și-a proiectat o parte din modul Lui de funcționare în noi. Adaug eu, dacă El este cauza primă, nu are cu ce se compara, în consecință, automat El este Binele. Modul Lui de funcționare e singurul meșteșug care există, în consecință e singurul meșteșug bun.

Din moment ce lumea este creația Sa în care Și-a proiectat modul de funcționare, lumea se poate compara cu acest mod de funcționare al Lui pentru a vedea dacă funcționează corect. Acest mod al Lui de funcționare este modelul de bază, cel adevărat. Exprimarea modului Lui de funcționare se face prin Cuvânt. Iar Cuvântul este Hristos. Deci Hristos este Adevărul.

Pentru că noi funcționăm după modul Lui de funcționare, pentru a funcționa cât mai bine, e important să Îl luăm pe El de model. În plus, nu putem înțelege pe Dumnezeu decât prin Cuvântul lui Dumnezeu Care este Hristos. Cum noi avem nevoie să ne propunem ca obiectiv unirea cu El pentru a exista veșnic, altfel ne dezintegrăm, unirea cu El se face respectând voia Lui comunicată prin Cuvântul lui Dumnezeu Care este Hristos. Și iată că așa El devine pentru noi Calea.

„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”!

Hristos ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Pentru noi cu adevărat este așa. Scopul nostru suprem este Viața. E clar că spre asta tindem, altfel nu am căuta de aici de pe pământ tot felul de soluții de prelungire a vieții, pentru a evita moartea care ne îngrozește. Că noi credem că singura viață e cea de pe pământ, pentru că ignorăm Viața este altă poveste. Dar suntem făcuți să tindem spre o viață, avem cumva în noi instinctul vieții veșnice și frica de moarte! Frica de moarte este bună, este firească, doar că depinde de noi cum o rezolvăm. Putem găsi substitute gen criogenia sau putem accepta să căutăm Viața.

Ca să tindem spre Viață, avem nevoie să știm cum să tindem spre ea. Pașii îi aflăm prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbește cu noi prin Cuvântul Său. Doar că, să nu uităm, Cuvântul Său S-a întrupat în Hristos. Deci unirea cu El ne dă unirea cu Cuvântul lui Dumnezeu care exprimă pe Dumnezeu, deci exprimă Viața.

Ca să știm dacă suntem pe Cale, avem nevoie să ne comparăm cu un model, care model este adevărul. Doar prin anume pași (nu prin alții) ajungem să ne atingem scopul. În ceea ce ne privește, funcționăm după chipul lui Dumnezeu, deci pentru noi Dumnezeu este modelul, adică Adevărul, iar exprimarea Adevărului o aflăm tot prin Cuvântul lui Dumnezeu. Hristos fiind întruparea Cuvântului, tot unirea cu Hristos este pentru noi Adevărul.

Dacă urmăm Calea și rămânem în Adevăr, deci uniți cu Hristos, rămânem uniți cu Viața. Deci Hristos este Calea Care prin Adevăr ne duce la Viață permanent, cât timp rămânem uniți și lipiți de El, fără să ne contopim. Vom exista întotdeauna ca ființe separate, dar plini cu El.

Recomand să citești și articolul meu Mintea în trei ipostasuri după chipul Sfintei Treimi

One thought on “„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Cine? Ce? Cum?”

  1. Mi-a plăcut!!☺️
    Da, merită zăbovit din destul asupra acestei mâini de ajutor întinse nouă de către Dumnezeu din iubire: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *