De curând am avut un scurt schimb de replici cu o doamnă despre ortodoxie. Eu i-am spus doamnei că nu vreau ca ortodoxia să se schimbe și nici să împrumute dogme din alte părți. Motivul principal invocat de mine: în ortodoxie Dumnezeu îmi oferă iubirea fără condiții. Nu trebuie să fac nimic pentru a fi iubit de către El. E suficient că exist.
Nu știu dacă doamna era ortodoxă – tind să cred că era de altă confesiune – cert este că s-a speriat la ideea că Dumnezeu ne iubește necondiționat. Din păcate sunt și ortodocși care se sperie de iubirea fără condiții a lui Dumnezeu, pentru că această iubire ne responsabilizează.
Din moment ce Dumnezeu ne iubește necondiționat nu Îl mai putem acuza pe El de răul din lume. El nu este pricinuitorul răului, ci doar al binelui. Astfel, noi devenim responsabili de tot ce se întâmplă rău în lume.
Iubirea fără condiții și pedeapsa lui Dumnezeu
Doamna căuta un Dumnezeu care pedepsește. Însă acest Dumnezeu nu este prezent în dogma ortodoxă.
Așa zisa pedeapsă pedagogică de care vorbesc Părinții se poate explica prin următoarea analogie. Dumnezeu este ca un părinte (tată), iar eu sunt copilul lui care s-a îmbolnăvit. Pentru ca eu să mă fac bine, părintele trebuie să îmi dea o pastilă cu un gust amar. Uneori nu vreau să iau pastila, mi se pare prea amară. Părintele – pentru că îmi vrea binele – va face tot posibilul să îmi administreze pastila. Poate mă va obliga puțin, poate mă va certa puțin că nu vreau să iau pastila. Eu voi interpreta comportamentul părintelui ca pe o pedeapsă. De ce? Pentru că sunt prea mică și nu conștientizez încă efectele pe care le-ar putea avea boala asupra mea. Nu sunt conștientă că efectele sunt mult mai rele decât a suporta pe moment o pastilă amară. Și așa ajung să mă răzvrătesc. Dar chiar m-a pedepsit părintele? Evident că nu. Doar că aceea a fost interpretarea mea.
Dumnezeul ortodox nu se simte jignit când greșesc sau când nu Îl ascult și nici nu mă pedepsește pentru asta. Ar fi bine să Îl ascult, pentru că El este atotștiutor și îmi dorește doar binele. Îmi va fi cu adevărat bine dacă fac ce îmi indică El. Dumnezeul ortodox, iubindu-mă necondiționat, îmi dă posibilitatea să cresc și să mă dezvolt armonios.