Când îmi este de folos să fiu proastă?

Sună șocant, dar în anumite situații Dumnezeu binecuvântează să fiu proastă, fățarnică, ipocrită etc. Adaug pe listă tot ce mi se pare profund rău și inacceptabil. Sunt situații în care îmi este de mare folos să fiu așa. E adevărat însă că Dumnezeu m-a creat să fiu deșteaptă și capabilă. Dorința omului de a cunoaște vine de la Dumnezeu, ne învață Sf. Irineu de Lyon. Desigur nu doar pe mine m-a creat să fiu deșteaptă și capabilă, pe noi toți. Eu nu sunt mai cu moț. În ceea ce privește prostia prefer să mă dau exemplu personal, căci e cel mai onest așa. Pot să vorbesc despre mine, nu e treaba mea a vorbi despre alții. Mie însă mi-a fost de mare folos să fiu și proastă, nu doar deșteaptă. Am avut multe de câștigat.

Cum am acceptat că e bine să fiu și proastă?

Există o învățătură de credință ortodoxă care spune că răul nu are ipostas. Ce înseamnă acest lucru? În absența Binelui și a lucrurilor bune create de Bine, adică de Dumnezeu care este Binele, răul nu poate exista prin sine însuși. Dacă răul nu poate exista prin sine însuși, nici nu poate crea fără acceptul Binelui. Dar Binele (Dumnezeu) va crea întotdeauna doar lucruri bune. De altfel și învățătura ortodoxă spune că răul nu este creator. Dacă răul ar fi creator, ar însemna că există în lumea aceasta unele lucruri care sunt doar rele. Însă acest lucru nu este conform cu realitatea. Dumnezeu le-a creat pe toate bune foarte (Facere 1: 31), ne spune Biblia. Cu alte cuvinte Dumnezeu a creat și prostia, și fățărnicia, și necredința etc. Dacă Dumnezeu le-a creat atunci ele îmi sunt și de folos dacă voi respecta instrucțiunile de utilizare.

E ca atunci când folosesc un cuțit. Dacă respect instrucțiunile de utilizare specificate de producător, cuțitul este foarte util pentru mine. Pot să îmi tai pâine, pot să îmi gătesc de mâncare, să tai o sfoară în care m-am încurcat și să îmi salvez viața etc. Dar dacă nu respect instrucțiunile și mă apuc să mă tai pe mine sau pe altcineva, cuțitul devine un instrument rău.

Prostia, fățărnicia, necredința sunt foarte bune dacă le folosesc în scopul pentru care le-a creat Dumnezeu. Dacă nu le folosesc în acel scop îmi sunt dăunătoare.

Cum pot să testez că e bine să fiu și proastă?

Se poate face un test foarte simplu. Conform învățăturii ortodoxe, conștiința mea este glasul lui Dumnezeu în om. Ea a fost lăsată de Dumnezeu ca un GPS al cărei scop este să mă avertizeze că am greșit calea și că mă duc în râpă. Uneori conștiința mea va țipa ca un GPS sâcâitor, cu multă putere. Nu vrea să mă duc în prăpastie. Când mă îndepărtez de cale, conștiința mea țipă chiar și foarte tare dacă e cazul și bine îmi face.

Când sunt pe calea care îmi e de folos, conștiința mea e liniștitită, simt pace și mai ales libertatate, bucurie, eliberare. Pot să simt o falsă pace, dar care să ascundă neliniște, frustrare, furie etc. Atunci nu mă simt liberă, mă simt apăsată, închistată, încuiată, mă încurc… Când sunt însă în pace cu propria mea conștiință eliberarea și bucuria nu au margini. Simt că plutesc, cum spun și creștinii când ies de la spovedanie.

E doar rău să fiu proastă?

Dacă eu îmi spun că e rău să fiu proastă, punct, cu alte cuvinte este inacceptabil să fiu proastă, nu mă simt împăcată, nici măcar eliberată nu sunt. Dacă însă îmi spun că în unele situații îmi e de folos să fiu proastă, chiar dacă la început voi simți rușine, vinovăție, furie etc, după ce emoția se consumă, rămân cu o stare de bine și de eliberare. Este nu numai acceptabil să fiu proastă în unele condiții, dar este chiar o binecuvântare.

În schimb dacă eu consider că e doar rău să fiu proastă, această eliberare nu va veni niciodată. De ce? Conștiința mă va avertiza că Dumnezeu m-a creat să fiu și proastă și uneori îmi e de folos să mă comport ca o proastă. Și nu voi avea pace. Desigur, eu nu sunt doar proastă, sunt și deșteaptă în același timp, pentru că Dumnezeu m-a creat să fiu și deșteaptă și uneori îmi e de folos să fiu deșteaptă, nu proastă.

Cert este că omul, fiind după chipul lui Dumnezeu, cum spune învățătura ortodoxă, este de nedefinit. Să nu ne mire că omul poate fi și deștept și prost în același timp, iar acest lucru este în folosul și în avantajul lui.

Când îmi este de folos să fiu proastă?

Eu, de exemplu, am ales să fiu proastă în materie de cum să fiu o prostituată bună. Nu mă pricep, sunt de-a dreptul nătăroaică la așa ceva. Și îmi prinde foarte bine acest lucru. Pentru că nu vreau să fiu o prostituată, consider că pot face lucruri mai cu folos duhovnicesc în viață decât să fiu o prostituată.

Dacă aș cunoaște mai multe despre cum e să fii o prostituată s-ar putea să mă tenteze ideea. Pentru că diavolul e tare șiret și se va folosi de orice să mă îndepărteze de Dumnezeu. Poate va prinde un moment când sunt la pământ și îmi va sugera să încerc să fac asta. Dar dacă eu nu cunosc cum e să fiu o prostituată îl limitez pe diavol. Din moment ce eu nu cunosc ce înseamnă să fiu o prostituată nu mă va tenta niciodată să încerc și nici diavolul nu îmi va propune să fac asta, îl voi respinge foarte ușor prin ignoranță.

Mai aleg să fiu proastă în materie de cât de bine te poți simți consumând droguri când ești trist. Îmi ușurez munca și nu voi avea tentația să consum droguri. Dacă aleg să fiu ignorantă și nepricepută cu acest subiect nu mă va tenta. Nu voi vedea în consumul de droguri o soluție extremă la vreo nefericire profundă. Voi căuta alte soluții. Îmi va fi suficient să mă gândesc cât de mult rău fac drogurile celor care le consumă și voi respinge cu multă ușurință orice posibilă tentație de a consuma droguri.

Concluzie

Au existat și situații în care nu m-a avantajat deloc că am fost proastă. Despre acestea voi vorbi în articolul următor. Dacă nu folosesc prostia în scopul pentru care a fost creată mă îndepărtez de ținta mea iar această ratare și îndepărtare de țintă și de cale este păcat. Păcat înseamnă ratarea țintei. Pentru creștin ținta este unirea cu Dumnezeu. Ortodoxia este un mega coaching și o mega psihoterapie având ca singur scop unirea cu Dumnezeu.

De altfel în ortodoxie ni se recomandă să nu judecăm după faptele exterioare, pentru că nu există lucruri morale și imorale. Depinde cu ce scop faci anumite lucruri. Știm despre sfinți care se duceau în case de toleranță, dar nici vorbă de a se prostitua, ci reușeau să le ajute pe prostituate să se vindece și să se integreze în societate.

Dar e important să țin minte că îmi e foarte de folos să fiu proastă în anumite condiții și că sunt binecuvântată că sunt proastă. Pentru că dacă îmi pun o astfel de interdicție, că e inacceptabil să fiu proastă, voi stagna în dezvoltarea mea. Psihologia vorbește despre aceste lucruri ca procesul umbrei, dar nu găsește explicația de ce lucrurile stau așa. În schimb teologia ortodoxă oferă răspuns inclusiv la întrebarea „De ce?”

Rugăminte

Lăsați un semn în comentarii când v-a fost de folos să fiți proști, necredincioși, ignoranți, aroganți, mândri, criminali etc. ? Până și crima este folositoare la ceva dacă o vom folosi în scopul pentru care a fost creată.