Ortodoxia a fost gândită de acum 2000 de ani să ofere life coaching, life mentoring și terapie. Cum spun reclamele, ofertă 3 în 1. E șocant, nu? Vom vedea împreună într-o serie de articole că aceasta a fost misiunea ei asumată. În acest prim articol mă voi limita la câteva noțiuni introductive și la a spune de ce ortodoxia este life coaching.
Pentru cine nu cunoaște, câteva lucruri de bază despre coaching
Coachingul are ca scop ajutarea clientului să își atingă obiective foarte concrete. Termenul în sine a fost împrumutat din sport și înseamnă antrenament. Coachingul presupune un parteneriat între coach și client. Un principiu de bază al coachingului este că orice om are resursele necesare să atingă acele obiective benefice pe care și le propune. În coaching este foarte important procesul. De obicei un proces de coaching este de scurtă durată.
Un tip particular de coaching este life coaching. Cu un life coach te vei axa pe îmbunătățirea vietii personale: dezvoltarea de relații mai bune, comunicare mai eficientă, stabilirea de scopuri care duc la satisfacție, fericire, echilibru, autocontrol, sănătate, creșterea nivelului de conștientizare și dezvoltare.
Personal, din ceea ce am citit până acum, conștientizez că life coaching-ul ar trebui să fie prioritar pentru noi. Și când îți dorești să dezvolți o afacere tot prin relații interumane o poți face: relații cu angajații, cu partenerii, cu clienții etc. Afacerea ta reflectă de multe ori nivelul tău de dezvoltare.
Noțiuni de bază despre ortodoxie
Păcatul
Există două scopuri majore pe care un ortodox practicant își propune să le atingă. Primul este însănătoșirea și dezvoltarea sa (starea de sfințenie), iar al doilea regăsirea vocației lui – de a fi împreună cu Dumnezeu. Păcatul înseamnă în teologia ortodoxă ratarea țintei, eșecul omului de a-și atinge menirea primordială: îndumnezeirea. Cele două scopuri sunt rezumate uneori la unul singur, dobândirea Duhului Sfânt. Păcatul se înscrie în categoria acelor gânduri și fapte care nu sunt de folos omului. Sf. Ap. Pavel spune: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” (1Corinteni, cap. 6, v. 12).
Păcatul nu are legătură cum greșit se consideră cu ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, ci cu ceea ce ne este de folos. PS Sofian Brașoveanul a exemplificat această idee într-o conferință susținută aseară la Facultatea de Teologie din București cu porunci din Vechiul Testament. Dumnezeu a dat anumite porunci pentru poporul evreu, pentru ca oamenii să nu se îmbolnăvească. Prea Sfinția Sa a citat din Levitic și Deuteronom. Probabil pentru un impact mai mare asupra poporului evreu, Dumnezeu și le-a asumat ca și cum ar fi avut El nevoie de ele, amenințând cu pedeapsa.
E valabilă observația și pentru noțiunea de păcat din zilele noastre. Păcat înseamnă tot ce îți face rău și te împiedică să îți împlinești vocația. Nu Dumnezeu are nevoie ca noi să nu păcătuim, ci noi avem nevoie să nu păcătuim. Prin păcat ne autosabotăm și nu vom ajunge să fim fericiți.
Atenție! Păcatul nu are nicio legătură cu morala în accepțiunea ortodoxă tradițională! Ortodoxia nu se interesează de morală în mod tradițional – pentru asta recomand orice carte a pr. Romanidis (ex.: Dogmatica empirică, Teologia patristică ). Ideea de morală în ortodoxie este mai nouă și a apărut mai degrabă prin importarea unor concepte ale creștinismului apusean.
Iubește-ți aproapele să Îl poți iubi pe Dumnezeu
Teologia ortodoxă spune că dacă nu ajungi la starea de acceptare și de petrecere bucuroasă alături de Dumnezeu din viața aceasta, dacă nu vei dobândi Duhul Sfânt nu vei avea parte de fericire în viața viitoare. Învățătura ortodoxă spune că e o certitudine că în veșnicie Îl vei vedea pe Dumnezeu. Doar că depinde de tine cum Îl vei percepe, ca lumină lină sau ca foc care arde. Dumnezeu nu te va pedepsi, dar tu nu vei avea „mușchii duhovnicești” dezvoltați să Îl percepi ca pe lumină lină.
Nu Îl poți iubi pe Dumnezeu dacă nu ai învățat să îți iubești aproapele. Cu alte cuvinte nu vei ști să Îl iubești dacă nu ai învățat să gestionezi cât mai bine relațiile cu cei din jurul tău: casnici, colegi, șefi etc. Ei sunt aproapele, nu săracii din India.
Nu Îl poți iubi pe Dumnezeu dacă nu te iubești pe tine. Cu cât te vei cunoaște mai bine, cu atât te vei accepta, te vei dezvolta și vei avea o relație mai bună cu Dumnezeu.
Ortodoxia: life coaching
Ortodoxia este life coaching, pentru că:
- ai un coach (duhovnicul) cu care ești măcar în parteneriat, dacă nu în ascultare desăvârșită – duhovnicul e o combinație de coach, mentor și terapeut;
- rolul lui este să te ghideze și să te ajute să îți împlinești cele două scopuri majore de care am vorbit, precum și obiectivele care derivă din acestea; să ajungi să practici o virtute poate fi un obiectiv de coaching care îți folosește în viața de zi cu zi, te ajută să dobândești noi abilități; este chiar de dorit să îți propui să dobândești virtuți – sfinții făceau așa;
- abordezi inevitabil chestiuni legate de relații interumane, căci doar îmbunătățindu-ți relațiile interumane ajungi să Îl iubești pe Dumnezeu și să te bucuri de prezența Lui;
- în ortodoxie accentul cade în special pe proces – ce abilități, virtuți ai dobândit, care este starea ta interioară vis-a-vis de anumite evenimente din viața ta.
Metoda de coaching a ortodoxiei este metoda pe care au practicat-o Sfinții Părinți. Vei vedea în articolele viitoare că este extrem de actuală și de utilă chiar și în zilele noastre.