De ce ortodocșii resping Sola Scriptura?

Credincioșii din cultele evanghelice îi acuză pe ortodocși de faptul că în Biblie nu se vorbește despre lumânări, icoane, colivă, parastase etc. Credincioșii din cultele evanghelice cred în Sola Scriptura. Sola Scriptura înseamnă „Numai Biblia”, cu alte cuvinte tot ce nu e menționat în Biblie nu este corect. Ortodocșii, printre care și eu, resping Sola Scriptura. De ce?

Am tot respectul pentru credincioșii de orice confesiune or fi ei, dar am dreptul să nu fiu de acord cu ei. Explicațiile pe care le-am găsit pentru a respinge Sola Scriptura sunt următoarele:

Argumente ortodoxe

• Hristos nu a scris nici măcar un singur rând. Toate vorbele lui au fost scrise de către ucenicii Lui.
• Până la sfârșitul sec. al III-lea, începutul sec. al IV-lea, nu a existat nici o carte numită Noul Testament. Abia la începutul sec. al IV-lea, scrisorile care au fost considerate corecte de către Biserică au fost adunate în cartea pe care noi o numim astăzi Noul Testament. În paralel cu scrierile corecte ale Noului Testament circulau și scrieri străine de învățăturile Bisericii. Deci Biserica a trebuit să facă o selecție a scrierilor cu învățături corecte, de scrierile cu învățături greșite.
• Evangheliile nu și-au propus să vorbească despre cum trebuie să fie cultul Bisericii. Scopul declarat al Evangheliilor a fost să dovedească faptul că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. În consecință, evangheliștii au dat vestea cea bună că Hristos este Fiul lui Dumnezeu și au venit cu argumente în Evanghelii de ce Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Argumentele evanghelice

• Evanghelicii consideră că Biblia cuprinde toate învățăturile de credință necesare unui om, pe care le-a lăsat Hristos pentru noi.
• Ei consideră că Biblia este o carte clară pe care o poate înțelege oricine, fără să aibă nevoie de explicații de la altcineva.
• În consecință Biblia este suficientă pentru a ști cu precizie ce învățături a lăsat Hristos pentru noi. Restul sunt învățături îndoielnice și nu sunt neapărat necesare.

Întrebări despre Sola Scriptura pentru credincioșii evanghelici

Când port un dialog cu credincioșii evanghelici care mă acuză că nu este menționat în Biblie nimic despre colivă, lumânări, icoane etc. le pun două întrebări.

Prima întrebare pe care o pun – la ce vârstă se poate boteza un om? Ei consideră că un om se poate boteza doar atunci când este în stare să își mărturisească păcatele. Dar vârsta de la care se poate boteza un om nu este specificată clar în Biblie. În consecință, în funcție de confesiune, unii dau voie copiilor mai mari să se boteze (după 10-12 ani), alții consideră că abia după ce ești considerat matur de către lege te poți boteza (deci, după 18, 21 ani).

În consecință, le atrag atenția că în acest caz ei fac niște interpretări ale pasajelor biblice. Iau la cunoștință că Biblia nu este suficient de clară în această privință.

O altă întrebare pe care o pun de obicei credincioșilor evanghelici este următoarea: pentru că și ei fac interpretări, de unde știu că interpretarea pe care o dau ei Bibliei este cea corectă? De ce îi întreb așa? Când Hristos a fost ispitit de către diavol, atât Hristos, cât și diavolul au venit cu interpretări ale Bibliei. Cum pot dovedi ei, doar pe baza Bibliei că interpretarea lor este de la Hristos și nu de la diavol?

Aștept cu mult interes răspunsul la a doua întrebare: cum anume pot dovedi credincioșii evanghelici că interpretarea lor e de la Dumnezeu și nu de la diavol bazându-se doar pe Sola Scriptura?

Ca ortodoxă sunt cinstită și recunosc că nu pot răspunde la această întrebare doar pe baza Scripturii. De aceea, în ortodoxie o altă sursă foarte importantă de învățături de credință este Tradiția Bisericii. Despre ea voi vorbi în articolul următor.